Pana ieri vorbeati de dimineata pana seara si de seara pana dimineata pentru ca parca tot nu era suficient, va intalneati, va pupati, va iubeati. Ieri a avut loc acea mica discutie si in cateva clipe totul a luat sfarsit.
Azi va intalniti, intamplator. Tu esti cu prietenele in parc, povestindu-le noua ta drama, el e cu prietenii, in acelasi parc. Si atunci, inevitabil, are loc Intalnirea. Amandoi, de comun acord, uitati tot. Toate acele ore de conversatii fara sfarsit parca nu au avut loc niciodata, parca totul s-a sters din memoria voastra, memoria telefonului spune altceva totusi, parca timpul s-a dat inapoi si ati ajuns exact in momentul in care abia va cunoscuserati. Dar acum e de 100 de ori mai rau, pentru ca acum va cunoasteti deja, chiar daca va prefaceti ca nu e asa, acum va feriti privirile, acum sunteti stingheriti.
Nu stati unul langa altul, toata lumea stie de ce, dar ei continua sa va faca semne de genul "Hai! Vorbiti!!". Toata lumea are impresia ca stie ce a fost, dar nimeni nu stie ce stiti voi.
Nimeni nu ii stie parfumul, nimeni nu stie cum iti ardeau si sangerau buzele din cauza lui. Nimeni nu a facut cu el piruete pe strada la 3 dimineata, nimeni nu a mers cu el la cumparaturi si a asteptat jumatate de ora sa se decida daca sa ia caciula sau nu, nimeni nu a fugit cu el pe malul marii cand rasarea soarele, nimeni nu l-a auzit soptindu-i "as vrea sa nu mai pleci niciodata". De asemenea, nimeni nu stie ca ati ales sa uitati tot.
Ei nu stiu nimic din toate astea. Doar voi doi stiti. Poate ca nici nu mai aveti altceva in comun, decat faptul ca stiti asta. Nu vorbiti despre acest subiect, dar tacerea voastra o face. Tacerea a devenit acum singura comuniune dintre voi si singurul mod in care impartasiti secretul.
Doamne, cat e de stupid.
Doi oameni care atata timp vorbeau non-stop, se distrau, se placeau, dar dupa o singura fraza devin doi straini. Doi straini cu un secret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu