Mica hoaţă

 

Azi, plimbandu-ma si eu ca intr-o zi normala de marti, prin magazine, am observat doua fete trecand pe langa mine cu zambetul pe buze si cu ochii stralucind. Una din ele, i-as fi dat vreo 14 ani, ii zicea celeilalte razand "tu m-ai provocat", uitandu-se mandra la degetele ei. Cealalta intorcea capul destul de agitata spre magazinul din care iesisera, facand semne sa grabeasca pasul. Pe degetele ranjitoarei am vazut stralucind un inel foarte frumos. Aparent, tipa tocmai il furase. Il furase si nu se putea opri din ras.
 
    Sincer, si pe mine m-a facut sa zambesc aceasta situatie. Doza de adrenalina pe care micuta tocmai o primise era probabil mai multa decat in ultimele 3 luni adunate. Poate nici nu ii placea inelul in sine, insa senzatia in sine o topise. Era clar ca asta a fost singurul motiv pentru care l-a luat. Si ca sa ii dovedeasca prietenei ei ca e in stare, bineinteles.
    Tuturor ne place sa ne mai incercam si latura rea din cand in cand. Intr-adevar, cand te folosesti de ea te intrebi "de ce nu am mai facut asta pana acum?", iar singurul raspuns plauzibil e...na, politia. Pentru unii si constiinta.

   Mai tarziu, in metrou, am revazut hoata. Acum nu mai zambea. Poate ii parea totusi rau. Sau poate simtea o anuminta degradare in persoana ei, o scarba.

   Sau, poate pur si simplu ar fi vrut un inel mai frumos.

   La urmatoarea statie deja il daduse jos.