vineri, 27 decembrie 2013

Despre oameni si sarbatori

 
  In fiecare an aud atatia oameni care se plang de stupiditatea Craciunului. Care nu ii inteleg semnificatia, spiritul, "oamenii ar trebui sa fie buni tot anul, nu au nevoie de o zi din calendar care sa le aduca aminte". Da, de acord, oamenii ar trebui sa fie buni tot anul, dar cati din noi reusesc? Cand atatea lucruri mult mai importante iti ocupa timpul- examene, munca, certuri cu prietenii, certuri cu familia, la ce film sa te uiti azi, ce culoare sa iti vopsesti parul, etc. Probleme personale intotdeauna vor fi mai importante decat orice altceva si chiar daca iti propui pe termen lung sa fii mai bun, nu o sa reusesti sa iti aduci aminte.
   In aceste circumstante, poate chiar avem nevoie de un reminder. O simpla data in calendar care sa ne aduca aminte ca in acea zi lasam toate grijile la o parte, uitam tot, iertam tot si pur si simplu petrecem timp cu familia, cu prietenii, cu cei dragi, zambind, simtindu-ne bine. Dai, primesti, arati ca iti pasa, ti se arata ca le pasa. Te uiti cu atentie la cei din jurul tau, la batrani in special, dar nu numai, te gandesti ca poate la anul nu veti mai fi toti la aceeasi masa si incerci sa te bucuri cat mai mult de moment. Poate te enerveaza intrebarile bunicii atat de insistente in legatura cu viata ta amoroasa, dar vei trece cu vederea, tocmai din acest considerent.  Vorba aia, "apreciezi ce ai abia dupa ce il pierzi", iar tu nu iti doresti asta, tu ai invatat ca mai bine apreciezi lucrurile la momentul potrivit. Si atunci pur si simplu zambesti si ii raspunzi cu calm la intrebari, pentru ca in ciuda acestor mici lucruri enervante, o iubesti.
   Pentru mine si noaptea de Anul Nou are o semnificatie deosebita. Este Noaptea in care iti promiti ca de maine vei face totul cum trebuie. Ca de maine o sa uiti de toti cei care au uitat de tine si in sfarsit iti vei face curaj sa treci peste. Ca de maine nu o sa te mai gandesti la toate acele lucruri care iti macinau nervii de pomana si o sa iti deschizi ochii. Ca de maine totul se va schimba. Lucrul minunat este ca intr-adevar se schimba. Cel putin pentru o saptamana, dar tot se schimba, pentru ca ziua de 1 ianuarie este ziua in care toti oamenii isi aduna fortele si incearca din rasputeri sa se tina de promisiuni. Acest inceput de an, aceste cateva prime zile din ianuarie sunt singurele din an in care lucrurile chiar merg asa cum ti-ai propus. Ai acea senzatie minunata de fresh start, privesti doar inainte pentru ca inapoi nu mai exista, 2013 e deja istorie. Mai tarziu probabil unii o sa revina la vechile ganduri, altii nu, dar tuturor ne-au fost de folos aceste zile. Zile de rebound, zile de vacanta... Astea sunt momentele care ne salveaza, va zic eu. Momentele astea de optimism, de promisiune, de "STIU ca va fi totul bine". Fara ele care ar mai fi rostul?

  Pana pe 1 ianuarie totusi ne mai ramane o sansa. O sansa sa riscam totul. Sa testam acea teorie la care visam de atata vreme, sa ne luam inima in dinti si sa trecem o data la actiune. Curaj, oameni, in cateva zile incepe un an nou si va promit, daca nu iese bine, o sa fie mai usor ca niciodata sa intoarceti pagina. Dar daca iese bine...? De dragul lui 2013- take a chance.

Un an nou fericit si multa bafta!


vineri, 13 decembrie 2013

Secretul

   Cat de repede se pot schimba lucrurile. Raman pur si simplu stupefiata uneori cand vad cum o simpla discutie poate distanta asa de mult doua persoane.
   Pana ieri vorbeati de dimineata pana seara si de seara pana dimineata pentru ca parca tot nu era suficient, va intalneati, va pupati, va iubeati. Ieri a avut loc acea mica discutie si in cateva clipe totul a luat sfarsit.
   Azi va intalniti, intamplator. Tu esti cu prietenele in parc, povestindu-le noua ta drama, el e cu prietenii, in acelasi parc. Si atunci, inevitabil, are loc Intalnirea. Amandoi, de comun acord, uitati tot. Toate acele ore de conversatii fara sfarsit parca nu au avut loc niciodata, parca totul s-a sters din memoria voastra, memoria telefonului spune altceva totusi, parca timpul s-a dat inapoi si ati ajuns exact in momentul in care abia va cunoscuserati. Dar acum e de 100 de ori mai rau, pentru ca acum va cunoasteti deja, chiar daca va prefaceti ca nu e asa, acum va feriti privirile, acum sunteti stingheriti.
  Nu stati unul langa altul, toata lumea stie de ce, dar ei continua sa va faca semne de genul "Hai! Vorbiti!!". Toata lumea are impresia ca stie ce a fost, dar nimeni nu stie ce stiti voi.
  Nimeni nu ii stie parfumul, nimeni nu stie cum iti ardeau si sangerau buzele din cauza lui. Nimeni nu a facut cu el piruete pe strada la 3 dimineata, nimeni nu a mers cu el la cumparaturi si a asteptat jumatate de ora sa se decida daca sa ia caciula sau nu, nimeni nu a fugit cu el pe malul marii cand rasarea soarele, nimeni nu l-a auzit soptindu-i "as vrea sa nu mai pleci niciodata". De asemenea, nimeni nu stie ca ati ales sa uitati tot.
   Ei nu stiu nimic din toate astea. Doar voi doi stiti. Poate ca nici nu mai aveti altceva in comun, decat faptul ca stiti asta. Nu vorbiti despre acest subiect, dar tacerea voastra o face. Tacerea a devenit acum singura comuniune dintre voi si singurul mod in care impartasiti secretul.
   Doamne, cat e de stupid.
   Doi oameni care atata timp vorbeau non-stop, se distrau, se placeau, dar dupa o singura fraza devin doi straini. Doi straini cu un secret.