Mica hoaţă

 

Azi, plimbandu-ma si eu ca intr-o zi normala de marti, prin magazine, am observat doua fete trecand pe langa mine cu zambetul pe buze si cu ochii stralucind. Una din ele, i-as fi dat vreo 14 ani, ii zicea celeilalte razand "tu m-ai provocat", uitandu-se mandra la degetele ei. Cealalta intorcea capul destul de agitata spre magazinul din care iesisera, facand semne sa grabeasca pasul. Pe degetele ranjitoarei am vazut stralucind un inel foarte frumos. Aparent, tipa tocmai il furase. Il furase si nu se putea opri din ras.
 
    Sincer, si pe mine m-a facut sa zambesc aceasta situatie. Doza de adrenalina pe care micuta tocmai o primise era probabil mai multa decat in ultimele 3 luni adunate. Poate nici nu ii placea inelul in sine, insa senzatia in sine o topise. Era clar ca asta a fost singurul motiv pentru care l-a luat. Si ca sa ii dovedeasca prietenei ei ca e in stare, bineinteles.
    Tuturor ne place sa ne mai incercam si latura rea din cand in cand. Intr-adevar, cand te folosesti de ea te intrebi "de ce nu am mai facut asta pana acum?", iar singurul raspuns plauzibil e...na, politia. Pentru unii si constiinta.

   Mai tarziu, in metrou, am revazut hoata. Acum nu mai zambea. Poate ii parea totusi rau. Sau poate simtea o anuminta degradare in persoana ei, o scarba.

   Sau, poate pur si simplu ar fi vrut un inel mai frumos.

   La urmatoarea statie deja il daduse jos.

Noi inceputuri

   Cand ma uit inapoi la anul ce abia a luat sfarsit vad cate s-au schimbat in 12 luni de zile. Prietenii, relatii, ganduri, comportamente, aspecte si siluete, obiceiuri, pasiuni.
   Azi e 1 ianuarie 2014. Prima pagina dintr-o carte cu 365 de pagini. Nu e intr-un fel inspaimantator? Pentru ca la finalul acelei carti, cand o vei rasfoi si vei revedea toate momentele acelui an vei constata cu la fel de multa uimire ca acum cate altele s-au mai schimbat.
   Poate ca in acest moment ni se pare imposibil sa se schimbe anumite lucruri, ori fiindca situatia e la fel de prea mult timp incat sa ne-o imaginam altfel, ori fiindca nu avem incredere, ori fiindca avem prea multa incredere. Dar soarta nu are legatura cu asteptarile noastre, ea isi face de cap asa cum vrea and you never know when it hits you.
   Mie una imi plac surprizele. Am invatat sa le apreciez chiar si atunci cand sunt neplacute, pentru ca imi spun ca scopul final e unul maret si pe drumul pana acolo mai e nevoie si de ele. Da, ma sperie neasteptatul, dar e la fel ca atunci cand te dai intr-un roller-coaster. Abia astepti sa porneasca o data ca sa simti adrenalina, sa simti toate curbele oricat de abrupte ar arata. In acest moment chiar am chef de adrenalina. M-am plictisit de drumuri drepte.

2014, surprinde-ma.