Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 februarie 2014

Să da sau să nu?

Cand totul s-a terminat intre voi si nu mai vorbiti e ca un capat de tara. Te uiti sa vezi daca e online pe whatsapp, te intrebi cu cine oare vorbeste, la inceput iti bate inima tare cand primesti vreun mesaj, in speranta ca e el, apoi te obisnuiesti cu ideea ca nu e si nici nu va fi, dar inca doare. Si o sa mai doara ceva.

Ce se intampla in schimb cand inca vorbiti? Cand ramaneti la statutul de "prieteni"? E mai bine sau mai rau?
E mai bine faptul ca zi de zi stai cu nasul in telefon si zambesti? E mai bine asa decat sa nu primesti niciun mesaj si sa suferi? Poate, da. Poate ca te obisnuiesti cu sentimentul ca nu o sa fiti niciodata impreuna. Poate iti trece, si o sa ajungi si tu sa il vezi ca pe un simplu prieten. Poate deja ti-a trecut, dar mai vrei sa vezi ce face.
Dar daca incepe sa iti placa si mai mult? De unde stim care e limita?
Raspunsul e: nu stim. Mergem dupa intuitie. Sa speram ca nimerim :)


miercuri, 1 ianuarie 2014

Noi inceputuri

   Cand ma uit inapoi la anul ce abia a luat sfarsit vad cate s-au schimbat in 12 luni de zile. Prietenii, relatii, ganduri, comportamente, aspecte si siluete, obiceiuri, pasiuni.
   Azi e 1 ianuarie 2014. Prima pagina dintr-o carte cu 365 de pagini. Nu e intr-un fel inspaimantator? Pentru ca la finalul acelei carti, cand o vei rasfoi si vei revedea toate momentele acelui an vei constata cu la fel de multa uimire ca acum cate altele s-au mai schimbat.
   Poate ca in acest moment ni se pare imposibil sa se schimbe anumite lucruri, ori fiindca situatia e la fel de prea mult timp incat sa ne-o imaginam altfel, ori fiindca nu avem incredere, ori fiindca avem prea multa incredere. Dar soarta nu are legatura cu asteptarile noastre, ea isi face de cap asa cum vrea and you never know when it hits you.
   Mie una imi plac surprizele. Am invatat sa le apreciez chiar si atunci cand sunt neplacute, pentru ca imi spun ca scopul final e unul maret si pe drumul pana acolo mai e nevoie si de ele. Da, ma sperie neasteptatul, dar e la fel ca atunci cand te dai intr-un roller-coaster. Abia astepti sa porneasca o data ca sa simti adrenalina, sa simti toate curbele oricat de abrupte ar arata. In acest moment chiar am chef de adrenalina. M-am plictisit de drumuri drepte.


2014, surprinde-ma.